Nu va dispărea toată durerea.
Este posibil să mai apară evenimente declanșatoare.
Se poate să mai apară situații în care te vei comporta reactiv. Vindecarea traumei nu schimbă trecutul și ceea ce ți s-a întâmplat. Îți permite să te eliberezi de trecut, astfel încât atunci când reapar aceste trăiri să știi cum să le gestionezi eficient.
„Trauma este un răspuns emoțional la un eveniment teribil, precum un accident, un viol sau un dezastru natural. Imediat după eveniment, șocul și negarea sunt tipice. Reacțiile pe termen lung includ emoții imprevizibile, flashback-uri, relații tensionate și chiar simptome fizice precum dureri de cap sau greață. Deși aceste sentimente sunt normale, unii oameni au dificultăți în a-și continua viața.” – A.P.A.(www.apa.org)
Evenimente traumatice ni se întâmplă tuturor și de cele mai multe ori suntem pregătiți să ne revenim, însă uneori capacitatea noastră de a trece peste, este determinată în mare parte de ceea ce se întâmplă după ce evenimentul traumatic s-a încheiat.
Nu toate traumele cauzează stres post traumatic și mai mult decât atât, nu toate traumele includ o amenințare fizică. Trauma apare oricând creierul nu poate procesa și integra experiențele dureroase și decide să le blocheze. Unul dintre cele mai comune căi de manifestare a traumei este emoția, iar simptomele pot fi de negare, accese de furie, supărare, emoționalitate puternică. La nivel fizic pot apărea simptome precum: letargie, oboseală, lipsă de concentrare și chiar ritm cardiac crescut. O persoană care a trecut printr-o experiență traumatică poate manifesta stări acute de anxietate, atacuri de panică și poate deveni incapabilă să se mai descurce singură în anumite situații care anterior evenimentului nu o puneau în dificultate.
Când vorbim de vindecare, este important ca așteptările noastre să fie cât se poate de realiste. Niciun proces de vindecare nu poate face ca evenimentul traumatic să nu se fi întâmplat niciodată. Poate fi util să îți imaginezi ce se întâmplă atunci când cineva suferă o traumă fizică majoră, este posibil să fie nevoie de intervenție chirurgicală corectoare, de repaus prelungit, și în unele cazuri de terapie fizică de lungă durată. Chiar dacă există o posibilitate ca persoana respectivă să-și recapete toată mobilitatea, este la fel de posibil să rămână în continuare cu cicatrici și dureri reziduale persistente.
Recuperarea după o traumă emoțională se întâmplă în același mod. Te schimbă, îți imprimă sufletul, și chiar și după ce te vindeci, cicatricile rămân toată viața. Scopul vindecării este de a-ți relua viața de zi cu zi, astfel încât evenimentul traumatic să nu mai distorsioneze modul în care te vezi pe tine și modul în care vezi lumea. Unul dintre cele mai importante aspecte reprezintă identificarea factorilor declanșatori ai traumei, astfel încât să îți poți înțelege propriile trăiri interioare și să înveți să le răspunzi într-un mod util, într-atât încât să nu-ți mai influențeze prezentul în mod regulat.
Un alt aspect important pe care nu-l putem pierde din vedere atunci când vorbim despre vindecare traumei, este perioada copilăriei. Ce se întâmpla atunci când, copil fiind, ai experimentat evenimente traumatice? Ai fost înconjurat de dragoste și suport, sau ai fost lăsat să te descurci și să treci singur prin asta? Au fost prezenți adulți care te-au protejat, care ți-au explicat ce s-a întâmplat și care te-au ajutat să îți procesezi emoțiile astfel încât să te simți din nou în siguranță?
Dacă răspunsul este: „a trebuit să mă descurc singur”, atunci impactul traumei este mult mai mare, iar capacitatea de recuperare se diminuează semnificativ. Acesta este unul dintre motivele pentru care supraviețuitorii adulți ai abuzului și/sau al neglijării din copilărie, pot avea perioade dificile la vârsta adultă. Sentimentele de singurătate, neputință, confuzie, inabilitate și nesiguranță, pe care le-au trăit atunci, își pot face loc cu ușurință înapoi la suprafață, uneori provocând răspunsuri exagerate față de o situație sau de un eveniment, devenind total nepotrivite contextului actual.
Vinovăția, frica, rușinea și îndoiala de sine, ajung să se dezvolte și să prospere în secret. Dar atunci când dăm glas adevărului nostru, și avem oameni alături, care prin compasiune, dragoste și suport, poate printr-o îmbrățișare, sau chiar printr-un „te cred” autentic, povara secretului își pierde din greutate.
Foarte mulți supraviețuitori ai traumei sunt învățați sau constrânși să păstreze secrete și să poarte cu sine o vinovăție care de fapt nu le aparține.
Caută în jurul tău o persoană de încredere căreia să-i împărtășești povestea ta. O persoană care nu va căuta să „te repare” sau „te ajute să privești partea plină a paharului” ci o persoană care te aude și pentru care contezi.
Spunându-ți povestea îți vei lua puterea înapoi!
Bibliografie:
American Psychological Association (www.apa.org).
Sursă foto: www.pixabay.com