Anxietatea este mai mult decât timiditate.
De cele mai multe ori este o frică viscerală care nu dispare și care afectează activitățile de zi cu zi, încrederea în sine, relațiile și viața profesională. Este senzația persistentă că ești privit și judecat de către ceilalți.
Poate apărea în foarte multe moduri, însă cel mai adesea apare sub formă de îndoială de sine, frică și incertitudine.
Anxietatea este mult mai mult decât timiditate. De cele mai multe ori este o frică viscerală care nu dispare și care afectează activitățile de zi cu zi, încrederea în sine, relațiile și viața profesională. Este senzația persistentă că ești privit și judecat de către ceilalți.
Poate apărea în foarte multe moduri, însă cel mai adesea apare sub formă de îndoială de sine, frică și incertitudine.
Anxietatea socială este teama de a fi observat, evaluat și de a fi în centrul atenției.
Persoanele cu fobie socială se tem să nu fie percepute ca fiind ciudate, incompetente, să nu li se atribuie anumite defecte și să nu se vadă că sunt temătoare.
Chiar și cele mai banale activități și interacțiuni zilnice, pot deveni adevărate provocări.
Ceea ce ne spunem în timpul evenimentelor stresante este esențial pentru stima de sine și pentru sănătatea mintală, iar acest lucru poate avea fie un impact pozitiv, fie unul negativ, asupra modului în care percepem interacțiunile sociale.
Dacă discursul interior este preponderent negativ, ajungem să sabotăm orice șansă de a ne simți confortabil în propria piele.
În astfel de cazuri, mintea se angajează într-o conversație negativă cu sine, care critică încontinuu tot ceea ce suntem și tot ceea ce facem.
Cum poate arăta discursul interior al unei persoane cu anxietate socială…
- Nu sunt suficient de pregătit.
- Nu are niciun sens să încerc, sigur voi da greș!
- Oare ce părere au despre mine?
- Sigur ei nu mă plac. Mă fac de râs!
- Mă simt ciudat. Oare se vede că îmi este frică?
- Este ceva în neregulă cu mine.
- Întrebarea mea este stupidă. Vor crede că sunt prost.
- Nu voi reuși niciodată să învăț despre…
- Nimeni nu mă place. Nu voi fi niciodată suficient de bun.
- Nu îi voi putea privi în ochi. Mă voi bloca și nu voi spune nimic bun.
- Mai bine tac decât să spun ceva greșit.
- Totul trebuie să fie perfect!
- Sigur sunt plictisitor și neinteresant.
Anxietatea nu înseamnă doar nervozitate, înseamnă și:
- Tulburări de somn;
- Gânduri obsesive;
- Frica de a pierde controlul;
- Dureri de cap și amețeli;
- Epuizare mentală /lipsă de concentrare;
- Voce tremurândă;
- Senzație de „ceață în cap”
- Hipervigilență și îngrijorare constantă;
- Gândire excesivă și indecizie;
- Tensiune musculară și transpirație excesivă;
- Dureri în piept;
- Uscăciune a gâtului și a gurii;
- Înroșire a feței;
- Nevoia de urinare frecventă;
- Manifestări somatice;
- Comportament compulsiv;
- Senzație de greață;
- Stare de confuzie.
Ce are nevoie să audă o persoană care suferă de anxietate socială?
- Sunt aici pentru tine!
- Ești important pentru mine!
- Părerea ta contează și mi-ar plăcea să o aud!
- Vin cu tine dacă îți este teamă să mergi singur!
- Te apreciez pentru ceea ce ești!
Anxietatea socială poate fi tratată cu ajutor specializat. Consilierea psihologică, alături de ceva ajustări ale stilului de viață, pot facilita gestionarea situațiilor sociale stresante care apar zi de zi.
Deși poate părea dificil, unul dintre cele mai utile lucruri este să te pui față în față cu situația care te înspăimântă. Cu cât eviți mai mult o situație socială, cu atât devine din ce în ce mai înspăimântătoare.
Anxietatea socială este teama de a fi observat, evaluat și de a fi în centrul atenției.
Persoanele cu fobie socială se tem să nu fie percepute ca fiind ciudate, incompetente, să nu li se atribuie anumite defecte și să nu se vadă că sunt temătoare. Chiar și cele mai banale activități și interacțiuni zilnice, pot deveni adevărate provocări.
Ceea ce ne spunem în timpul evenimentelor stresante este esențial pentru stima de sine și pentru sănătatea mintală, iar acest lucru poate avea fie un impact pozitiv, fie unul negativ, asupra modului în care percepem interacțiunile sociale.
Dacă discursul interior este preponderent negativ, ajungem să sabotăm orice șansă de a ne simți confortabil în propria piele.
În astfel de cazuri, mintea se angajează într-o conversație negativă cu sine, care critică încontinuu tot ceea ce suntem și tot ceea ce facem.
Cum poate arăta discursul interior al unei persoane cu anxietate socială…
- Nu sunt suficient de pregătit.
- Nu are niciun sens să încerc, sigur voi da greș!
- Oare ce părere au despre mine?
- Sigur ei nu mă plac. Mă fac de râs!
- Mă simt ciudat. Oare se vede că îmi este frică?
- Este ceva în neregulă cu mine.
- Întrebarea mea este stupidă. Vor crede că sunt prost.
- Nu voi reuși niciodată să învăț despre…
- Nimeni nu mă place. Nu voi fi niciodată suficient de bun.
- Nu îi voi putea privi în ochi. Mă voi bloca și nu voi spune nimic bun.
- Mai bine tac decât să spun ceva greșit.
- Totul trebuie să fie perfect!
- Sigur sunt plictisitor și neinteresant.
Anxietatea nu înseamnă doar nervozitate, înseamnă și:
- Tulburări de somn;
- Gânduri obsesive;
- Frica de a pierde controlul;
- Dureri de cap și amețeli;
- Gândire excesivă și indecizie;
- Tensiune musculară și transpirație excesivă;
- Dureri în piept;
- Uscăciune a gâtului și a gurii;
- Înroșire a feței;
- Epuizare mentală /lipsă de concentrare;
- Voce tremurândă;
- Senzație de „ceață în cap”
- Hipervigilență și îngrijorare constantă;
- Nevoia de urinare frecventă;
- Manifestări somatice;
- Comportament compulsiv;
- Senzație de greață;
- Stare de confuzie.
Ce are nevoie să audă o persoană care suferă de anxietate socială?
- Sunt aici pentru tine!
- Ești important pentru mine!
- Părerea ta contează și mi-ar plăcea să o aud!
- Vin cu tine dacă îți este teamă să mergi singur!
- Te apreciez pentru ceea ce ești!
Anxietatea socială poate fi tratată cu ajutor specializat. Consilierea psihologică, alături de ceva ajustări ale stilului de viață, pot ajuta și facilita gestionarea situațiilor sociale stresante care apar zi de zi.
Deși poate părea dificil, unul dintre cele mai utile lucruri este să te pui față în față cu situația care te înspăimântă. Cu cât eviți mai mult o situație socială, cu atât devine din ce în ce mai înspăimântătoare.