Sănătatea psihică a sportivilor de performanță

Distorsiuni cognitive, stimă și valoare de sine

Rezumat: Acest articol explorează impactul distorsiunilor cognitive asupra stimei de sine la sportivii de performanță, cu un accent special pe copii și adolescenți. Sunt analizate mecanismele prin care valoarea personală ajunge să fie condiționată de rezultate și consecințele psihologice ale acestui proces. În același timp, sunt prezentate soluții din psihologia sportivă și mental coaching, incluzând un ghid practic cu 7 instrumente utile pentru dezvoltarea sănătății emoționale și mentale a sportivilor.

Sportul de performanță și dimensiunea psihologică

Sportul de performanță este un context complex, în care dimensiunea fizică și tehnică se împletește cu cea psihologică. În special în cazul copiilor și adolescenților, performanța sportivă devine un element central în construirea identității și a stimei de sine. Din păcate, acest proces este adesea distorsionat de modul în care sportivii își interpretează reușitele și eșecurile. Distorsiunile cognitive pot transforma sportul dintr-o experiență de dezvoltare într-o sursă de vulnerabilitate psihologică.

Distorsiuni cognitive frecvente în sportul de performanță

1. Gândirea dihotomică („totul sau nimic”)

Sportivul ajunge să creadă că valoarea sa este determinată exclusiv de rezultat: „Dacă am marcat, sunt bun; dacă am greșit, nu valorez nimic.” Această polarizare exclude progresul, efortul și învățarea, alimentând oscilații extreme ale stimei de sine.

2. Catastrofizarea

O greșeală punctuală (o pasă eronată, un șut ratat) este interpretată ca un dezastru personal: „Am stricat totul, nu voi mai fi selectat niciodată.” Această gândire amplifică anxietatea competițională și erodează încrederea în sine.

3. Personalizarea

Sportivul își asumă responsabilitatea absolută pentru un rezultat colectiv: „Am pierdut din cauza mea.” În sporturile de echipă, această tendință distorsionează realitatea și duce la vinovăție disproporționată.

4. Etichetarea globală

Un episod de eșec este generalizat la nivel identitar: „Am greșit decizia, deci sunt un jucător slab.” Această etichetare rigidă împiedică sportivul să perceapă greșeala ca oportunitate de învățare.

Distorsiuni cognitive și alternative sănătoase

Valoarea de sine bazată pe rezultat vs. valoarea de sine bazată pe proces

O problemă centrală este modul în care sportivii își definesc valoarea de sine. Atunci când aceasta este condiționată exclusiv de rezultat (goluri, assist-uri, scor final), orice nereușită devine o amenințare directă la propria identitate. În schimb, centrarea pe proces, pe efort, pe învățare, pe perseverență, favorizează dezvoltarea unei stime de sine stabile și reziliente.

Cercetările în psihologia sportului arată că sportivii care internalizează valoarea procesului au o capacitate mai mare de autoreglare emoțională, tolerează mai bine frustrarea și se raportează la eșec ca la o etapă necesară a progresului.

Rolul greșelii în procesul de învățare

Greșeala este adesea percepută ca un eșec, însă din perspectiva psihologiei sportului ea este un moment-cheie al învățării. Carol Dweck, prin teoria growth mindset, arată că sportivii care privesc greșelile ca oportunități de progres dezvoltă o mai mare reziliență și motivație pe termen lung. În loc de „am greșit, deci nu sunt bun”, sportivul poate învăța să gândească „am greșit, deci pot descoperi ce am de îmbunătățit.” Astfel, eroarea devine o resursă, nu o amenințare.

Impactul asupra copiilor și adolescenților

Copiii și adolescenții se află într-un moment de formare identitară. Sportul devine, adesea, principala „oglindă” prin care se percep și sunt percepuți. Dacă oglinda reflectă doar rezultatul, atunci imaginea de sine se clădește pe o fundație fragilă.

• Stima de sine devine fluctuantă și dependentă de factori externi.
• Încrederea în sine este erodată de frica de greșeală.
• Motivația riscă să fie afectată, sportivul orientându-se exclusiv către recompense externe, în detrimentul satisfacției intrinseci.

Cum ajută psihologia sportivă și mental coaching-ul

Psihologia sportivă și mental coaching-ul nu sunt un „lux” rezervat sportivilor de elită, ci o resursă esențială în formarea sănătoasă a tinerilor sportivi.

1. Dezvoltarea abilităților mentale – prin tehnici precum self-talk, vizualizare și stabilirea obiectivelor, sportivii învață să-și concentreze atenția pe ceea ce pot controla.
2. Restructurarea cognitivă – identificarea și corectarea distorsiunilor cognitive.
3. Creșterea rezilienței emoționale – transformarea emoțiilor intense în energie constructivă.
4. Consolidarea motivației intrinseci – satisfacția vine din progres, nu doar din validarea externă.
5. Educație pentru părinți și antrenori – feedback constructiv și susținerea procesului, nu doar a rezultatului.

7 instrumente de mental coaching pentru sportivi în formare

1. Self-talk (dialogul interior) – reformularea gândurilor negative în afirmații constructive.
2. Vizualizarea (imagery) – exersarea mentală a unor acțiuni reușite.
3. Stabilirea obiectivelor (goal setting) – obiective SMART, clare și realiste.
4. Rutinele mentale – ritualuri scurte pentru stabilitate și concentrare.
5. Antrenamentul atenției – mindfulness și controlul focusului.
6. Jurnalul sportiv – 2 reușite + 1 aspect de îmbunătățit după meci.
7. Tehnici de reglare emoțională – respirație, ancorare corporală, reformulare cognitivă.

În practică, aceste instrumente se introduc treptat și adaptat la vârstă: prin jocuri la copii și prin tehnici mai structurate la adolescenți.

Cum măsurăm progresul în psihologia sportivă?

Progresul sportivilor care lucrează cu un psiholog sportiv nu se vede întotdeauna imediat pe tabela de marcaj. Rezultatele se reflectă mai ales în modul în care sportivii gândesc, simt și reacționează în fața provocărilor.

Indicatori ai progresului psihologic

1. Reglarea emoțională
2. Calitatea dialogului interior
3. Nivelul de încredere și curaj
4. Consistența performanței
5. Comunicarea și relațiile în echipă
6. Motivația intrinsecă
7. Capacitatea de reflecție realistă

Instrumente de evaluare folosite în practică

• Jurnalul sportiv
• Scale de autoevaluare (1–10 pentru încredere, concentrare, emoții)
• Feedback extern (antrenori, părinți)

Micro-progrese, nu miracole peste noapte

Progresul psihologic se bazează pe pași mici și constanți:

• Un sportiv care reușește să își recapete concentrarea după o greșeală a făcut deja un pas major.
• Un copil care trece de la „nu pot” la „voi încerca” arată o schimbare de mentalitate.

Aceste micro-progrese construiesc fundația pentru o stimă de sine sănătoasă, reziliență și performanță durabilă.

Recomandări pentru părinți și antrenori

• Încurajați procesul, nu doar rezultatul.
• Normalizați greșelile: ele fac parte din progres.
• Oferiți feedback specific („ai comunicat bine cu echipa”).
• Evitați comparațiile între sportivi.
• Fiți modele de echilibru emoțional.

Din practică

Lucrând îndeaproape cu sportivii, am observat cât de ușor apare tendința de a-și măsura valoarea exclusiv prin rezultate. Pentru unii adolescenți, un meci fără goluri sau o decizie greșită pe teren părea suficient pentru a umbri întregul efort depus în ani de antrenamente și competiții.

Am văzut însă și sportivi care, schimbând perspectiva și învățând să își aprecieze progresul și curajul de a încerca, nu doar rezultatul final, au avut transformări remarcabile. Ei au descoperit că stima de sine se poate construi pe efort, curaj, perseverență și învățare, iar paradoxul frumos este că tocmai această schimbare de mentalitate i-a condus și către performanțe mai bune pe teren.

Pentru mine, aceste experiențe confirmă că psihologia sportivă nu este un accesoriu al performanței, ci o componentă fundamentală a procesului de formare. Sprijinindu-i să își construiască o relație sănătoasă cu ei înșiși, le oferim tinerilor sportivi șansa de a deveni nu doar jucători mai buni, ci și oameni mai echilibrați și mai încrezători.

Concluzie

Sănătatea psihică a sportivilor de performanță, în special a copiilor și adolescenților, este profund influențată de modul în care își construiesc stima de sine. Distorsiunile cognitive legate de rezultat transformă sportul într-un teren riscant pentru dezvoltarea emoțională. Psihologia sportivă și mental coaching-ul oferă instrumente concrete pentru a cultiva o stimă de sine sănătoasă, pentru a întări reziliența și pentru a susține o cultură sportivă echilibrată.

Valoarea ta nu este dată de un scor pe tabelă sau de statistici. Ea se construiește zi de zi, prin curaj, efort și dorința de a învăța. Rezultatele vin și pleacă, dar cine devii tu prin sport rămâne pentru toată viața.

Psih. Sportiv Ioana-Alexandra Ioniță

Referințe bibliografice

• Beck, A. T. (1976). Cognitive Therapy and the Emotional Disorders. New York: International Universities Press.
• Burns, D. D. (1999). The Feeling Good Handbook. New York: Plume.
• Deci, E. L., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. Springer Science & Business Media.
• Dweck, C. S. (2006). Mindset: The New Psychology of Success. Random House.
• Horn, T. S. (Ed.). (2008). Advances in Sport Psychology. Champaign, IL: Human Kinetics.
• Vealey, R. S. (2007). Mental Skills Training in Sport. In G. Tenenbaum & R. C. Eklund (Eds.), Handbook of Sport Psychology (3rd ed., pp. 287–309). Wiley.
• Weinberg, R. S., & Gould, D. (2019). Foundations of Sport and Exercise Psychology (7th ed.). Human Kinetics.